Porcellio obsoletus

🔤 Taxonomie

Porcellio obsoletus Budde-Lund, 1885 este specia acceptată. În literatura veche apar P. anatolicus, P. contractus, P. fissifrons, P. griseus, P. hatayensis, P. napolitanus și P. syriacus. Revizuirea din 2026 pune sub semnul întrebării identitatea formei libaneze P. obsoletus libanicus.

Lista de sinonime este neobișnuit de lungă, iar statutul formei libaneze rămâne o întrebare taxonomică, nu un motiv pentru redenumirea automată a culturilor.

📌 Descriere

Adulții măsoară 1,6-2,3 cm, sunt lați, brun închis până la gri, cu granulație slabă și uropode late și turtite. Nu se strâng în bilă. Tolerează mai multă umezeală decât giganții spanioli cei mai xerofili, dar are nevoie de aer și de o suprafață uscată.

Mai precis, sunt late și turtite exopoditele uropodelor. Asemănarea superficială cu alte Porcellio face nesigure eticheta ori fotografia folosite singure. Un gradient generos este mai sigur decât aceeași valoare unică de umiditate pentru toate culturile cu acest nume.

🌍 Răspândire

Arealul documentat este fragmentat: Italia, Adriatica și estul Mediteranei, Turcia, Cipru, Liban, nordul Siriei, Crimeea și nordul Iranului. Sunt confirmări din Croația, Bosnia și Herțegovina, Grecia, Albania și Slovenia, iar o revizuire din 2026 a adăugat Portugalia și Spania continentale. Originea tuturor populațiilor izolate nu este sigură.

Populațiile vestice separate ar putea fi vechi ori introduse de oameni; revizuirea din 2026 nu a închis această întrebare. Harta nu susține nici ocupare nativă continuă.

Arealul documentat al Porcellio obsoletus

⚖️ Statut juridic

Verificat la 2026-08-29: specia nu apare în CITES, anexele A-D ale UE din Regulamentul 2026/1383 sau anexele II-III ale Convenției de la Berna. Normele locale de colectare, import, transport și vânzare rămân valabile. Păstrați factura și localitatea exactă; nu colectați și nu eliberați animale.

Alegeți exemplare reproduse și păstrați localitatea exactă mai ales pentru liniile croate, grecești și altele denumite. Nu prezentați o cultură neverificată drept o localitate sălbatică.

🤌 Îngrijire

Pentru început folosiți 30 × 20 × 15 cm și măriți suprafața odată cu colonia. Oferiți ventilație fină încrucișată, circa o treime de substrat umed și un capăt uscat, plus mai multe plăci de plută.

Parametru	Țintă
Lungime	1,6-2,3 cm
Temperatură	16-25 °C
Umezeală	o treime umedă, capăt uscat și aerisit
Substrat	6-8 cm, bogat în frunze
Bază alimentară	frunze, lemn putred, calciu
Grup	colonie; extindeți înainte de aglomerare

Carantinați 30-60 de zile și nu amestecați culturi din regiuni îndepărtate.

Când numărul crește, treceți la 40 × 30 cm ori mai mult. Pluta multiplă oferă alegeri fără înghesuire. În carantină folosiți unelte separate și păstrați atât localitatea, cât și informațiile furnizorului.

💡 Iluminare

UVB nu este necesar. Asigurați 10-12 ore de lumină difuză și umbră completă sub plută.

Soarele direct ori lămpile puternice pot supraîncălzi stratul superior chiar într-o cameră răcoroasă.

🌡 Încălzire și temperatură

Mențineți 16-25 °C, refugiu la 14-20 °C și nopți răcoroase. Liniile locale pot reacționa diferit; păstrați ciclul verificat al crescătorului. Dacă este necesar, încălziți un singur perete cu termostat și evitați peste 27 °C.

Nu impuneți o sezonalitate artificială puternică în locul ciclului de cameră deja verificat. Nu încălziți niciodată baza.

💧 Umiditate și apă

Capătul umed rămâne umed în profunzime, iar celălalt se usucă la suprafață; 50-70% RH este orientativ. Turnați apă într-un colț. Condensul indică exces, iar mușchiul uscat și năpârlirile ratate un refugiu insuficient.

Inspectați substratul sub mușchi, nu numai higrometrul. Nu pulverizați toată cutia și nu folosiți vas cu apă. Mirosul acru cere mai puțină apă și mai mult aer; mușchiul fragil și năpârlirile repetat nereușite cer un refugiu mai adânc ori mai stabil.

🌿 Incintă și decor

Folosiți 6-8 cm de sol sigur cu humus de frunze, lemn putrezit și componentă minerală. Adăugați mușchi, multe frunze, plută și calciu permanent. Evitați cocosul pur, coniferele, îngrășămintele și solul îmbibat.

Solul vegetal ori de frunze trebuie să fie fără pesticide. Fixați bucățile de calcar și scoarță; osul de sepie ori carbonatul de calciu simplu sunt potrivite. Evitați lemnul tratat și solul compact îmbibat.

🪳 Hrănire

Frunzele și lemnul moale putrezit sunt permanente. La 3-5 zile oferiți puține legume sau hrană completă, iar săptămânal puțină crevetă uscată, gammarus ori hrană de pești. Scoateți resturile umede în 24-48 de ore.

Ciupercile și verdețurile uscate pot completa legumele. Împărțiți porția proteică între locuri diferite și creșteți întâi numărul punctelor de hrană, nu cantitatea de proteină.

🥚 Reproducere

Femela poartă embrionii în marsupiu și eliberează mancae; câmpul este viviparous. Lăsați femelele gestante în colonie, păstrați umezeala profundă și calciul și divizați după apariția mai multor dimensiuni de pui. Mențineți separat localitățile.

Femela poartă ouă și embrioni în marsupiu ventral, fără incubare externă. Culturile stabilite pot reproduce constant, dar relatările depind de localitate, temperatură, dimensiunea grupului fondator și corectitudinea identificării.

🩺 Probleme frecvente

Dacă întreaga cutie este umedă, reduceți apa și creșteți aerisirea.
La năpârliri ratate, verificați umezeala profundă și calciul.
La acarieni și mucegai, reduceți suplimentele.
La răniri prin aglomerare, adăugați suprafață și refugii.
Nu amestecați și nu redenumiți liniile după fotografie.

📌 Concluzie

P. obsoletus este o specie de nivel intermediar bună dacă gradientul și localitatea sunt documentate. Răspândirea fragmentată nu înseamnă că toate liniile cer condiții identice.