Izopodul lui Nickles

🔤 Taxonomie

Porcellio nicklesi Dollfus, 1892 este o specie acceptată din estul Spaniei. Combinația veche Porcellio bolivari nicklesi ajută la căutare. Orange, Orange Blaze, Rubivan și „bolivari nicklesi” sunt etichete comerciale, nu dovezi de specie sau localitate.

Specia a fost asociată inițial cu P. bolivari, ceea ce explică vechea combinație.

📌 Descriere

Corpul ajunge la circa 2 cm, iar uropodele masculilor maturi duc lungimea vizibilă aproape de 3 cm. Forma sălbatică este gri-brună; există linii portocalii. Nu se strânge în bilă. Supraaglomerarea, umezeala excesivă și deranjarea coloniei cu reproducere lentă sau sezonieră sunt riscurile principale.

Culoarea portocalie nu este diagnostică. În loc de strângerea în bilă, animalul folosește viteza și fisurile strâmte pentru adăpost; este potrivit unei colonii separate de observație.

🌍 Răspândire

Înregistrările acoperă estul Spaniei, inclusiv Valencia, Murcia, Almería și insulele Columbretes. Harta unei singure țări exagerează arealul îngust și fragmentat și nu dovedește originea unei linii colorate.

Arealul pe țări al Porcellio nicklesi

⚖️ Statut juridic

Verificat la 2026-08-29: specia nu apare în CITES, anexele A-D ale UE din Regulamentul 2026/1383 sau anexele II-III ale Convenției de la Berna. Normele spaniole și regionale pot limita colectarea, transportul, vânzarea și exportul. Păstrați factura și numele exact al liniei; nu transformați numele de culoare într-o afirmație de localitate.

Alegeți animale reproduse, nu colectați sălbatice și nu eliberați animale ori material din cultură. Restricțiile pot viza și scoaterea nevertebratelor native din arii protejate.

🤌 Îngrijire

Folosiți minimum 40 × 30 × 20 cm, cu ventilație fină amplă în capac și pereți opuși. Aproximativ o cincime rămâne umedă, iar restul suprafeței uscat. Distribuiți mai multe plăci de plută.

Parametru	Țintă
Mărime	corp 2 cm; aproape 3 cm cu uropode
Temperatură	18-25 °C
Umiditate	refugiu umed îngust, suprafață uscată
Substrat	8-10 cm, mineral și comestibil
Bază alimentară	frunze și lemn putred; suplimente modeste
Grup	colonie spațioasă, cu mai multe refugii și puncte de hrană

Carantinați 60-90 de zile și păstrați eticheta originală.

Ascunzătorile distribuite împiedică adulții dominanți să controleze singurul refugiu util. Folosiți unelte dedicate și evitați săparea unei culturi noi în primele două săptămâni, dar notați adulții vizibili, decesele și acarienii.

💡 Iluminare

UVB nu este necesar. Asigurați 10-12 ore de lumină difuză și umbră profundă; evitați soarele direct.

Lămpile apropiate, ca și soarele, pot face capătul uscat periculos de cald înainte ca refugiul inferior să pară uscat.

🌡 Încălzire și temperatură

Mențineți 18-25 °C, refugiu la 16-21 °C și nopți răcoroase. Peste 27 °C crește deshidratarea. Încălziți doar un perete lateral cu termostat, niciodată baza.

Căldura persistentă peste 27 °C este inutilă și îngustează echilibrul dintre ventilație și deshidratare. Încălziți lateral numai dacă încăperea scade sub țintă; nu încălziți uniform întreaga cutie.

💧 Umiditate și apă

Zona deschisă poate rămâne la 40-60% RH, însă mușchiul și substratul inferior trebuie să rămână umede. Udați lent numai refugiul. Nu este necesar vas; condensul indică prea multă apă, iar năpârlirea ratată un refugiu uscat.

Umezeala este necesară respirației și năpârlirii; nu pulverizați fiecare frunză și ascunzătoare. Hrana alterată peste noapte și cățărarea persistentă sugerează exces de apă ori aer stagnant. Juvenilii înghesuiți în ultimii centimetri umezi arată uscarea prea avansată.

🌿 Incintă și decor

Folosiți 8-10 cm de sol sigur cu humus de frunze, lemn putrezit și calcar zdrobit. Adăugați mușchi într-un capăt, multe frunze și plută. Păstrați calciu permanent. Evitați cocosul pur, coniferele, îngrășămintele și pietrele instabile.

Folosiți pământ vegetal ori de frunze fără pesticide, un strat gros de frunze uscate și plută subțire. Fixați roca înainte de adăugarea solului afânat. Osul de sepie, calcarul ori carbonatul de calciu sunt surse permanente; evitați și lemnul tratat.

🪳 Hrănire

Frunzele și lemnul putrezit sunt permanente. La 4-7 zile oferiți puține legume, ciuperci, verdețuri uscate sau hrană completă; săptămânal, puțină crevetă uscată ori hrană de pești. Hrăniți în mai multe puncte și scoateți resturile în 24-48 de ore.

Dovleacul și morcovul sunt exemple de legume. Asigurați cel puțin două puncte de hrană. Colonia lentă necesită porții mai mici, nu o grămadă mai bogată; excesul hrănește acarieni și ciuperci.

🥚 Reproducere

Femela poartă embrionii în marsupiu și eliberează mancae; câmpul este viviparous. Sunt raportate pauze sezoniere și reproducere moderată. Nu separați femelele gestante; păstrați răcoarea, refugiul umed și calciul și divizați după apariția mai multor vârste.

Femela poartă și ouă în marsupiul ventral; nu există incubare externă. Nu ridicați repetat ascunzătoarea femelei. Păstrați un ciclu răcoros stabil și documentați separat liniile cromatice.

🩺 Probleme frecvente

La pierderi prin aglomerare, măriți suprafața și numărul refugiilor.
La năpârliri ratate, verificați umezeala profundă și calciul.
La mucegai și acarieni, reduceți suplimentele.
La uropode rupte, reduceți competiția și manipularea.
Nu amestecați True Form, Rubivan, Orange și stocul incert.
Lipsa juvenililor luni întregi: confirmați maturitatea și ambele sexe înainte de schimbarea unei culturi sezoniere stabile.

📌 Concluzie

P. nicklesi cere spațiu, aer și răbdare. Pregătiți incinta adultă înainte de cumpărare; aglomerarea este greu de corectat după declin.

Pe lângă aglomerare, verificările repetate sunt greu de corectat după ce colonia mică începe să scadă.