Păianjen săritor regal

🔤 Taxonomie

Phidippus regius aparține familiei Salticidae, păianjenii săritori; nu este tarantulă. „Florida”, „Apalachicola” și numele de culoare indică localități declarate sau linii de crescătorie, nu specii distincte. Păstrați identificarea crescătorului; culoarea singură nu stabilește sigur sexul juvenililor.

📌 Descriere

Adulții au aproximativ 1–2.2 cm lungime corporală, fără picioare. Majoritatea trăiesc circa 1–2 ani de la eclozare, în funcție de sex și istoricul individual. Vânează vizual ziua și construiesc refugii de mătase pentru odihnă și năpârlire. Nu capturează prada într-o pânză mare.

Parametru	Reper practic
Dimensiune adult	1–2.2 cm
Longevitate (ani)	1–2
Terariu (L × l × h)	15 × 15 × 25 cm
Aer ziua	22–26 °C
Noaptea	20–22 °C
Umiditate	50–70%

🌍 Distribuție

Arealul natural cuprinde sud-estul SUA și părți din Caraibe. Observațiile Universității din Florida descriu păduri deschise și câmpuri. Colorarea țărilor este orientativă și include habitat nepotrivit; eticheta unei linii nu dovedește locul capturării.

Areal natural

⚖️ Statut legal

Verificat la 2026-09-17: specia și taxonii care o cuprind nu figurează în anexele CITES sau în anexele UE privind comerțul cu specii sălbatice. Convenția de la Berna nu este relevantă pentru arealul natural. Normele naționale pot limita deținerea, importul, transportul sau vânzarea. Păstrați identificarea și documentele de origine, verificați regulile destinației înaintea transferului și nu eliberați animale sau ouă în natură.

🤌 Îngrijire

Țineți un adult într-un recipient sigur de 15 × 15 × 25 cm, cu ventilație transversală și deschidere frontală sau laterală care protejează refugiul superior. Puii necesită recipiente mai mici cu orificii prin care nu pot evada. Observați separat noile exemplare cu ustensile distincte, notând abdomenul, hrana și năpârlirile. Nu introduceți alt păianjen pentru companie.

💡 Iluminare

Asigurați aproximativ 12 ore de lumină puternică difuză pentru localizarea prăzii, apoi întuneric. UVB nu este demonstrat ca esențial. Nu puneți recipientul pe un pervaz însorit. Refugiul umbrit trebuie să rămână disponibil când zona de vânătoare este luminată.

🌡 Încălzire și temperatură

Folosiți aproximativ 22–26°C ziua și 20–22°C noaptea ca interval practic. Măsurați în interior, nu lângă încălzitor. Dacă este necesar, încălziți indirect o singură latură cu termostat. Recipientele mici închise și covorașele în contact direct se pot supraîncălzi repede.

💧 Umiditate și apă

Urmăriți circa 50–70% umiditate relativă cu aerisire, nu condens permanent. Puneți picături fine pe un perete și reînnoiți-le după uscare; verificați zilnic deoarece evaporarea variază. Nu pulverizați păianjenul și nu îmbibați mătasea. Puii mici au nevoie de picături mărunte, nu de vas deschis.

🌿 Terariu și amenajare

Oferiți ramuri fixate, plută texturată și frunze în jumătatea superioară. La bază puneți 1–2 cm de fibră de cocos curată sau hârtie și scoateți resturile de hrană. Evitați obiectele ascuțite, adezivul expus și buclele fibroase care prind picioarele. Pentru bătrânii cu aderență redusă, adăugați trasee joase texturate și limitați căderile fără distrugerea repetată a refugiului.

🪳 Hrănire

Oferiți musculițe de cultură puilor la 1–2 zile; juvenililor mari și adulților, muște potrivite sau insecte mici aproximativ la 3–5 zile. Ajustați după abdomen, nu după un program rigid. Prada cât corpul păianjenului sau mai mică este un reper inițial. Scoateți insectele care mușcă și prada nemâncată, mai ales înaintea năpârlirii. Nu sunt necesare vitamine pentru reptile. Pregătiți o cultură de musculițe înaintea cumpărării puilor.

🥚 Reproducere

Determinați sexul prin structurile adulte, nu doar prin culoare. Împerecherea cere supraveghere, deoarece femela poate mânca masculul. O femelă împerecheată anterior poate produce mai mulți saci fertili și sute de pui care necesită hrănire separată. Lăsați intact refugiul matern. Eclozarea și ieșirea din refugiu sunt etape diferite; nu există un termen fix pentru fiecare pontă.

☠️ Venin

Veninul imobilizează prada. O mușcătură defensivă poate provoca durere, roșeață sau umflare locală, dar specia nu este considerată în mod obișnuit semnificativă medical. Reacțiile diferă: o urmă mică sau o mușcătură aparent uscată nu garantează lipsa simptomelor. Nu strângeți și nu manipulați forțat. Spălați cu apă și săpun; nu tăiați, nu sugeți și nu legați strâns. Cereți sfat medical dacă simptomele persistă ori se agravează și ajutor urgent pentru dificultăți respiratorii sau umflare generalizată. Dacă identificarea ori reacția sunt incerte, contactați un centru toxicologic; nu administrați singur antivenin sau alte tratamente.

🩺 Probleme frecvente

Refugiul închis și refuzul hranei preced frecvent năpârlirea: scoateți prada și așteptați ieșirea voluntară și întărirea pieselor bucale. Colapsul persistent, abdomenul foarte mic, pierderea de lichid sau căderile repetate cer un veterinar cu experiență în nevertebrate.

📌 Concluzie

Este un animal solitar de observat; dimensiunea mică impune prevenirea evadării și verificarea zilnică a apei. Alegeți un juvenil care mănâncă stabil și are istoric de năpârlire, nu doar o fotografie atrăgătoare.