Izopodul lat

🔤 Taxonomie

Porcellio dilatatus Brandt in Brandt & Ratzeburg, 1831 este numele acceptat de GBIF și World List of Isopoda. Giant canyon isopod este numele englezesc de hobby. Corpul lat și telsonul bont ajută la identificarea adulților, dar originea documentată este mai sigură decât culoarea.

Telsonul rotunjit și corpul lat deosebesc adulții de Porcellio scaber, mai îngust și mai rugos.

📌 Descriere

Adulții au 1,2-1,8 cm, sunt lați, cenușiu-bruni și nu se pot strânge într-o bilă completă. Ziua stau sub scoarță și în substrat; ies la hrană după întuneric. Specia tolerează bine răcoarea și un strat adânc nutritiv, nu o cutie caldă și superficială.

Corpul este turtit, iar colonia folosește și litiera drept adăpost. Alternarea dintre îmbibare și uscare completă într-o cutie caldă, superficială, este un mod caracteristic de eșec.

🌍 Răspândire

Centrul nativ probabil este vestul și sud-vestul Europei. Solul, compostul, așternutul zootehnic și plantele de seră au transportat specia prin Europa și pe alte continente. Este asociată frecvent cu grajduri, compost, grădini și clădiri vechi.

Asocierea cu grajduri, grămezi de gunoi de grajd și clădiri vechi este puternică în înregistrările britanice, deși există și populații exterioare cu aspect natural.

Harta răspândirii

⚖️ Statut juridic

Verificat la 23.08.2026: specia nu figurează în CITES, anexele A-D ale UE conform Regulamentului (UE) 2026/1383 sau anexele II-III ale Convenției de la Berna. Regulile naționale privind colectarea, importul și biosecuritatea se pot aplica. Păstrați factura și nu eliberați animale ori substrat viu.

Se pot aplica și reguli de transport și vânzare. Evidența sursei este importantă mai ales pentru animale colectate în străinătate. Nu eliminați nici mancae ori resturile alimentare în exterior: specia a fost deja răspândită mult dincolo de centrul nativ probabil.

🤌 Îngrijire

Pentru 10-20 exemplare folosiți minimum 30 × 20 × 15 cm, cu orificii laterale fine, mai numeroase deasupra părții uscate. Țineți noile animale 30-60 de zile în carantină, cu unelte separate; urmăriți acarienii, mirosul acru și mortalitatea neexplicată.

Adâncimea contează mai mult decât un strat decorativ superficial, deoarece animalele se adăpostesc și mănâncă în substrat. Protejați orificiile ca să rețină mancae. În carantina simplă, verificați săptămânal și organismele prădătoare introduse accidental înainte de a apropia cultura de alte nevertebrate.

💡 Iluminare

UVB nu este necesar. Sunt suficiente 10-14 ore de lumină difuză și ascunzători întunecate. Soarele direct supraîncălzește rapid plasticul.

Soarele poate supraîncălzi cutia în câteva minute chiar dacă încăperea este răcoroasă.

🌡 Încălzire și temperatură

Mențineți 17-24 °C, refugiu la 15-19 °C și 15-21 °C noaptea. Peste 26-27 °C controlul apei devine dificil. Dacă este nevoie, încălziți numai un perete exterior cu termostat.

Culturile de laborator sunt ținute frecvent la 20-23 °C; nu există avantaj în a împinge această specie temperată spre temperaturi mari. Peste 26-27 °C și aerisirea devine mai greu de echilibrat. Nu puneți un covoraș nereglat sub întreaga cultură.

💧 Umiditate și apă

Păstrați o treime umedă, zona mediană de tranziție și celălalt capăt mai uscat, dar nu prăfos în profunzime. 55-75% RH este orientativ. Turnați apă numai în colțul umed; vasul nu este necesar. Condensul indică exces, iar năpârlirile incomplete indică uscăciune.

Apa turnată local stabilizează stratul inferior, spre deosebire de pulverizarea întregii suprafețe. Mirosul acru, fuga la suprafață și decesele în zona udă pot indica saturare ori aer slab. Înghesuirea sub ultima bucată umedă de mușchi arată uscarea gradientului.

🌿 Incintă și decor

Folosiți 6-8 cm de sol fără pesticide, humus de frunze și lemn de foioase putrezit alb. Adăugați frunze, plută, mușchi și o sursă permanentă de calciu. Evitați îngrășământul, gunoiul proaspăt, coniferele și fibra de cocos folosită singură.

Stejarul, fagul, arțarul și alte frunze sigure trebuie să acopere cea mai mare parte a suprafeței. Adăugați buzunare de scoarță și o zonă mică de mușchi. Osul de sepie, calcarul zdrobit și carbonatul de calciu sunt surse potrivite. Evitați și lemnul aromatic și furajele mucegăite. Frunzele și lemnul descompus sunt hrană, nu numai decor.

🪳 Hrănire

Frunzele descompuse și lemnul putred rămân permanent. De două-trei ori pe săptămână oferiți puțin morcov, dovleac, cartof dulce, ciupercă ori dovlecel; săptămânal, puțin crevete uscat, gammarus sau hrană bună pentru pești. Îndepărtați resturile umede în 24-48 de ore.

Se pot oferi și resturi de legume fără pesticide ori altă proteină completă pentru nevertebrate. Creșteți porția numai când femelele reproductive și juvenilii o consumă fără resturi. Excesul de proteină și legume favorizează acarieni și zone anaerobe; lipsa fibrei descompuse încetinește creșterea chiar cu hrană proaspătă abundentă.

🥚 Reproducere

Femelele poartă ouăle și embrionii într-un marsupiu ventral cu lichid și eliberează mancae. Metadatele notează acest mod drept „viviparous”; nu există ouă externe de incubat. Nu separați femelele. Substratul umed în profunzime, calciul, frunzele și proteina moderată susțin colonia.

Mancae nu au inițial ultima pereche de picioare și rămân în litiera fină și fisuri. Nu întoarceți repetat femelele pentru sexare. Extindeți colonia înainte ca aglomerarea să consume litiera comestibilă mai repede decât o puteți înlocui.

🩺 Probleme frecvente

Năpârliri ratate: restabiliți refugiul umed, calciul și zona răcoroasă.
Reproducere lentă: adânciți substratul comestibil și verificați temperatura.
Acarieni sau miros acru: reduceți hrana udă și creșteți ventilația.
Adunare la suprafață: stratul inferior poate fi inundat ori supraîncălzit.
Evadări: lucrați într-o cutie de captură mai mare și congelați ori tratați termic substratul eliminat conform regulilor locale pentru deșeuri.

📌 Concluzie

Este un prim Porcellio bun pentru cine oferă substrat comestibil adânc și un gradient răcoros. Stratul superficial și căldura prelungită sunt principalele greșeli.