Distribuire
Cod QR pentru Izopodul-bilă pestriț

Adresă scurtă pentru distribuire

https://academy-staging.herpeton.xyz/qr/ro/armadillidium-versicolor/

Izopodul-bilă pestriț

🔤 Taxonomie

Armadillidium versicolor Stein, 1859 este numele acceptat; A. quinqueseriatum este un sinonim întâlnit în lucrări vechi. Culoarea brună și șirurile galbene variază, deci desenul singur nu confirmă specia.

Variația culorii apare atât între indivizi, cât și între populații; sinonimul complet este Armadillidium quinqueseriatum.

📌 Descriere

Adulții au 0,9-1,4 cm, corp neted și se închid într-o bilă completă. Telsonul lat rotunjit ajută la identificare. Specia temperată suportă greu căldura prelungită și uscarea întregului recipient.

Corpul este oval-alungit, de obicei brun cu pete gălbui. Telsonul ajută la separarea de alte Armadillidium, dar fotografia desenului nu oferă singură identificare sigură. Specia tolerează mai greu căldura și uscarea decât izopodele mediteraneene obișnuite și se potrivește celui care știe să evalueze umezeala din profunzime, nu numai higrometrul.

ParametruȚintă practică
Dimensiune0,9-1,4 cm
Colonie inițială30 x 20 x 15 cm sau mai mare
Temperatură17-23°C, cu refugiu răcoros
Umiditateo treime umedă, mijloc intermediar, capăt uscat ventilat
Hrană de bazăfrunze de foioase și lemn moale descompus
Risc principalcăldură combinată cu uscarea substratului inferior

🌍 Distribuție

Răspândirea pornește din Europa Centrală și de Sud-Est spre Ucraina, Rusia și Kazahstan. Trăiește în soluri minerale, inclusiv loess lângă ape, la margini umede de pădure și sub scoarță, lemn ori pietre. Harta arată țările documentate, nu ocuparea lor integrală.

Înregistrările europene verificate se concentrează în jurul Alpilor estici, în regiunea Dunării, Balcani și estul Europei. Folosește și adăposturi sub iarbă; harta are rezoluție de țară, nu de microhabitat.

Harta arealului natural

⚖️ Statut juridic

Verificat la 23.08.2026: specia nu figurează în anexele CITES, în anexele A-D ale Regulamentului (UE) 2026/1383 sau în anexele II-III ale Convenției de la Berna. Se pot aplica reguli naționale de colectare, import și transport. Păstrați factura și originea liniei; nu eliberați animale ori substrat.

Pot exista și restricții pentru arii protejate și vânzare. Preferința este pentru culturi deja stabilite, cu identitatea crescătorului și localitatea ori linia consemnate. Nu aruncați nici frunzele folosite afară, inclusiv în țări unde specia este nativă.

🤌 Îngrijire

Folosiți un recipient de cel puțin 30 x 20 cm, cu ventilație fină încrucișată. Măriți spațiul și ascunzișurile pe măsura coloniei. Carantinați noile animale minimum 60 de zile, cu unelte separate, și verificați acarienii, musculițele și alte izopode.

Ventilația trebuie să schimbe aerul deasupra jumătății mai uscate fără a deshidrata refugiul. Folosiți pense și vase de hrană separate în carantină; urmăriți în special acarienii prădători și notați decesele, năpârlirile și primii mancae înainte de reunirea liniilor identificate sigur. Deschideți deasupra unei cutii mai mari.

💡 Iluminare

UVB nu este necesar. Asigurați 10-12 ore de lumină indirectă și multe zone întunecate. Evitați soarele direct.

Lămpile de expunere care degajă căldură sunt nepotrivite. O cutie mică de plastic poate depăși temperatura sigură înainte ca încăperea să pară caldă.

🌡 Încălzire și temperatură

Mențineți 17-23°C, cu refugiu la 16-20°C și nopți de 14-19°C. Dacă este necesară încălzirea, folosiți termostat pe un singur perete exterior; nu încălziți de jos și evitați peste 25°C.

Răcirea nocturnă se referă la o colonie stabilită. Reproducerea poate încetini iarna; aceasta nu justifică încălzirea întregului recipient. Evitați expunerea prelungită peste 25°C și măsurați cu sonde la nivelul substratului, la ambele capete.

💧 Umiditate și apă

Păstrați umed, nu îmbibat, stratul profund din aproximativ o treime a cutiei. Turnați apă doar în colțul cu mușchi când începe să se deschidă la culoare. Nu este necesar vas cu apă. Condensul general și mirosul acru indică exces; aglomerarea în colțul umed indică uscarea.

Mijlocul rămâne ușor umed, iar suprafața capătului aerisit poate seca între udări. Turnați o cantitate măsurată când stratul de sub mușchi se deschide la culoare. Animalele care rămân lângă orificii indică și ele exces de apă ori schimb de aer slab.

🌿 Terariu și amenajare

Folosiți 6-8 cm de sol fără îngrășăminte, frunze descompuse și lemn alb putrezit. Adăugați frunziș, mușchi și scoarță peste gradient. Lăsați permanent os de sepie, calcar sau coajă de ou coaptă. Evitați coniferele rășinoase și materialele tratate.

Solul trebuie să fie și fără pesticide, iar frunzele să acopere întreaga suprafață. Puțin pietriș calcaros reflectă asocierea cu solurile minerale și furnizează calciu. Evitați lemnul proaspăt, scoarța parfumată, materialul de lângă drumuri sau câmpuri tratate și substratul doar din cocos, sărac alimentar.

🪳 Hrănire

Frunzele și lemnul sunt permanente. De două-trei ori pe săptămână oferiți puțin morcov, dovleac ori cartof dulce, iar săptămânal un vârf de hrană pentru pești sau nevertebrate uscate. Îndepărtați resturile; excesul de proteină favorizează acarienii.

Scoateți suplimentele umede înainte de extinderea mucegaiului și păstrați calciul ca sursă separată permanentă. Proteina abundentă este inutilă: poate provoca miros, murdărire și acarieni mai repede decât poate procesa colonia hrana.

🥚 Reproducere

Metadatele folosesc „viviparous”, însă biologic este incubare marsupială: ouăle și embrionii cresc în marsupiul ventral plin cu lichid, iar puii ies ca mancae. Nu există ouă expuse pentru incubare separată. Protejați refugiul umed și transferați vârste diferite când împărțiți colonia.

Reproducerea este moderată, nu explozivă. Stabilitatea contează mai mult decât hrana suplimentară; evitați ridicarea tuturor bucăților de scoarță la fiecare inspecție. La împărțire transferați și litieră, nu numai animalele de vârste diferite.

🩺 Probleme frecvente

  • Năpârlire eșuată → verificați umezeala profundă, ventilația și calciul.

  • Pierderi vara → măsurați temperatura la substrat și răcoriți camera.

  • Acarieni ori musculițe → reduceți hrana bogată și creșteți aerisirea.

  • Lipsa puilor → confirmați adulții și lăsați colonia netulburată câteva luni.

  • Confuzia identității: nu amestecați linii de localitate ori specii asemănătoare fără identificare justificată.

📌 Concluzie

A. versicolor are nevoie de răcoare, substrat mineral și hrană din frunze. Refugiul umed profund trebuie să existe alături de ventilație reală, nu într-o cutie tropicală uniform udă.

📚 Surse și lecturi suplimentare