Poecilotheria subfusca — Fișă Informativă
Poecilotheria subfusca · Poecilotheria subfusca
📋 Pe scurt
| Dimensiune adult | 15-20 cm |
| Durată de viață | 8-25 ani |
| Activitate | Nocturnă |
| Dificultate | Expert |
| Statut legal | CITES: Appendix II; EU: Annex B; regulile locale se aplică în continuare |
🏠 Incintă
Poecilotheria subfusca trebuie ținută singură. Întreținerea comunală de rutină nu este potrivită pentru Poecilotheria rapide și veninoase.
Puii pot începe în recipiente arboricole mici și sigure. Adulții au nevoie de un terariu înalt, cu refugiu vertical și acces de întreținere fără contact. Informația despre linia highland sau lowland trebuie păstrată, iar animalele cu etichete neclare nu trebuie amestecate la reproducere.
Priorități utile pentru adult:
- terariu vertical sigur împotriva evadării
- tub sau placă verticală din plută
- ventilație încrucișată puternică
- vas cu apă sau acces sigur la apă
- refugiu mai răcoros și umed, cu suprafețe uscate în apropiere
Etichetele comerciale highland și lowland nu justifică amestecarea liniilor sau ghicirea temperaturii. Păstrați datele crescătorului și localității și lucrați după condițiile măsurate. Vasul trebuie atins cu pensă, refugiul orientat departe de ușă, iar lucrările mari făcute într-o cutie transparentă, cu recipient de capturare, carton, al doilea recipient și ajutor pregătite.
Puii pot folosi un refugiu jos sau pot săpa sub scoarță. Oferiți 3-5 cm de substrat tasat, care reține moderat umezeala, și scoarță înclinată, nu înălțime goală excesivă. Adăugați spațiu vertical treptat. Nu atingeți animalul și nu puneți mâna pe traseul de fugă.
Pentru P. subfusca, hidratarea stabilă și evitarea supraîncălzirii sunt mai utile decât urmărirea unei valori mari de umiditate. Păstrați ușor umed un colț inferior, lăsând scoarța superioară să se usuce. Condensul persistent, mucegaiul sau mirosul acru cer corectarea apei ori ventilației.
Puii pot mânca o dată sau de două ori săptămânal; adulții își mențin adesea condiția cu o pradă la 10-14 zile. Reglați după abdomen. Refugiul închis, activitatea redusă și refuzul pot preceda năpârlirea. Scoateți insectele și așteptați întărirea colților.
Recipientele puilor trebuie să permită găsirea prăzii și urmărirea năpârlirilor. Măriți treptat spațiul vertical când juvenilii încep să folosească scoarța. Nu mutați doar pentru aspect: transferați când accesul la apă, hrănirea, spațiul de întoarcere sau siguranța întreținerii devin insuficiente. Dacă iese din refugiu în timpul lucrului, retrageți uneltele și așteptați. Aliniați refugiile vechi și noi în cutia de lucru și ghidați din spate cu o pensulă lungă și moale; nu folosiți mâinile ca bariere.
🪨 Substrat și amenajare
Folosiți plută verticală, puncte stabile de ancorare și uși sigure. Refugiul trebuie să fie suficient de adânc pentru ca tarantula să dispară complet.
Planificați ușa, ventilația și accesul la apă în funcție de viteză. Evitați plasa care agață ghearele, panourile slăbite și refugii care se deschid direct spre ușă.
💡 Iluminare
Nu este necesar UVB sau bec special de basking. Lumina normală a camerei este suficientă.
🌡️ Temperatură
- Temperatura aerului ziua: 20-25 °C
- Zonă rece: 19-21 °C
- Noaptea: 18-21 °C
💧 Umiditate și apă
Țintiți aproximativ 70-85% ca gradient bine ventilat. Apa trebuie să fie disponibilă, dar terariul nu trebuie să rămână închis și ud.
Lăsați suprafețele să se usuce între udări mai puternice. Aerul umed stătut, mucegaiul și pluta udă sunt adesea mai periculoase decât o scădere scurtă a umidității.
Mențineți umezeală într-un colț inferior prin revărsarea controlată a unei margini a vasului; lăsați pluta superioară și pânza să se usuce între udări. Măsurați temperatura și umiditatea lângă refugiul ocupat. Dacă persistă condensul, mucegaiul ori mirosul acru, reduceți apa sau corectați ventilația transversală.
Hidratarea stabilă și evitarea căldurii excesive sunt mai utile decât urmărirea unei umidități mari.
🪳 Hrănire
Hrăniți cu gândaci, greieri, lăcuste unde sunt legale și ocazional viermi. Adulții merg de obicei bine cu hrană potrivită la 7-14 zile.
Nu lăsați pradă în pre-năpârlire, scoateți insectele nemâncate și ajustați hrănirea după condiția corpului, nu după reflexul de atac.
Adaptați hrănirea la mărimea abdomenului și etapa năpârlirii. Puii pot primi pradă mică o dată sau de două ori pe săptămână, iar adulții în stare bună au adesea nevoie de o singură pradă potrivită la 10-14 zile. Nu impuneți un program fără să țineți cont de mărimea abdomenului. Un refugiu sigilat, activitatea redusă și refuzul hranei pot preceda năpârlirea. Scoateți insectele de hrană și așteptați până când colții s-au închis complet la culoare și corpul s-a întărit înainte de prima masă după năpârlire.
☠️ Siguranță
Poecilotheria subfusca trebuie îngrijită fără manipulare directă. Rapoartele clinice despre mușcăturile unor tarantule africane și asiatice, inclusiv Pterinochilus murinus și Poecilotheria regalis, descriu dureri intense și crampe musculare întârziate sau prelungite. Aceste cazuri justifică prudența față de grup, dar nu stabilesc gravitatea exactă pentru fiecare specie sau mușcătură.
Folosiți ustensile lungi și un recipient de capturare, într-un al doilea recipient de siguranță pentru transferuri într-o cameră închisă. Nu introduceți mâinile în ascunzători sau pânză, nu hrăniți din mână și nu urmăriți un păianjen care evadează. Faceți transferurile la înălțime mică pentru a limita rănirea prin cădere.
După mușcătură, spălați rana cu apă și săpun și contactați un centru toxicologic sau un serviciu medical, comunicând numele științific și ora incidentului. Solicitați evaluare urgentă pentru durere severă ori extinsă, crampe musculare sau simptome persistente; apelați urgențele pentru dificultăți de respirație, umflarea gâtului sau colaps. Nu tăiați rana și nu încercați să extrageți veninul. Tratamentul urmărește evaluarea rănii și controlul simptomelor sub supraveghere medicală.
🩺 Sănătate — semne de alarmă
Problemele frecvente sunt evadările, ventilația slabă, umezeala stătută, deshidratarea, căderile și relocarea improvizată.
Cele mai multe urgențe apar la schimbarea apei, scoaterea prăzii sau forțarea vizibilității. Terariul trebuie proiectat astfel încât rutina să rămână calmă.
Poziția pe spate este normală la năpârlire; nu întoarceți animalul. Abdomenul zbârcit deși are apă, slăbiciunea, acarienii la gură, substratul saturat, căderea, hemolimfa sau membrele prinse cer evaluare rapidă. Pentru rană gravă ori năpârlire eșuată, apelați la un veterinar cu experiență la arahnide.
După mușcătură, securizați zona, spălați rana și cereți sfat medical. Comunicați numele științific și ora. Nu tăiați, nu aspirați, nu înghețați și nu puneți garou. Durerea musculară și crampele se pot dezvolta după reacția inițială.